Cum mi-am crescut valoarea portofoliului de investitii de 40 de ori in 10 ani si de ce tu ai putea sa obtii rezultate mult mai bune

Astazi o sa schimb putin formatul materialelor in care fac bilanturi investitionale si o sa va spun o poveste, cam lunga dar promit ca merita citita, despre inceputurile mele in investitii, cateva greseli pe care le-am facut pe parcurs, ce am facut bine si ce am imbunatatit in timp si cum s-au vazut acesti 10 ani pe piete si in economia globala.

Decembrie 2022 este o perioada de referinta importanta pentru mine pentru ca acum 10 ani, in decembrie 2012, incepeam pentru a treia oara (da, a treia) sa pun bani intr-un portofoliu de investitii la bursa.

Bill Gates,unul dintre cei mai bogati oameni din lume si fondatorul Microsoft, spunea ca „oamenii supraestimeaza ce pot face intr-un an si subestimeaza ce pot realiza in 10 ani”, iar aceasta idee se potriveste „manusa” cand vine vorba de investitii la bursa.

Inceputul este mereu dificil, avem asteptari mari la inceput si vrem rezultate rapide, care intarzie sa apara, dar subestimam ce putem realiza prin disciplina si perseverenta pe perioade mai lungi de timp.

Dupa 10 ani de investitii valoarea portofoliului la care am ajuns este suficienta pentru a acoperi necesarul de cheltuieli obisnuite pentru o familie de doi adulti pentru o perioada de 10 ani fara a lua in calcul castigurile potentiale generate de acel portofoliu.

Daca credeti ca acest lucru se datoreaza investitiilor „smart” la care un investitor obisnuit nu are acces, pot sa va spun ca randamentele produse si obtinute in ultimii 10 ani au fost sub cele medii generate de piata, care pot fi replicate usor prin investitia in indicii pietei, direct sau printr-un fond de investitii care replica indicele.

Tin minte cum acum vreo 2 ani si jumatate ma bucuram ca valoarea portofoliului a crescut de 20 de ori, pentru ca de atunci portofoliul sa se dubleze pana in prezent.

In urmatorii 5 ani mi-am produs sa cresc valoarea portofoliului de circa 3 ori, continuand sa mentin investitii peridice din economiile realizate.

O sa revin si la primele doua experimente ale mele anterioare cu investitiile la bursa, dar ce vreau sa subliniez este ca in acesti ultimi 10 ani in care valoarea portofoliului s-a majorat de 40 de ori luand in calcul sumele depuse periodic, s-au succedat o serie de evenimente si situatii cu impact negativ pronuntat asupra economiei si investitiilor in general.

Ce s-a intamplat pe piete in ultimii 10 ani

In decembrie 2012 cand am inceput sa pun economiile stranse la lucru in investitii, economia venea dupa un an 2008 cu o criza globala profunda, economia europeana intrase pentru a doua oara in recesiune in 2012 la cea mai mica tentativa a Bancii Centrale Europene de a crestere dobanda de referinta cu 0,5% in 2011, de la „aproape zero”.

A urmat o criza a datoriilor suverane in Europa si temerile ca majoritatea tarilor vor intra in incapacitate de plata din cauza acumularii de deficite si discutii despre dezmembrarea Uniunii Europene. In martie 2014 Rusia anexa Crimeea de la Ucraina, in SUA existau temeri ca Banca Centrala urma sa opreasca programele de sustinere economica si sa inceapa sa vanda in piata cantatitati importante de active pe care le cumparase pentru a sustine economia si pietele.

In 2015 pietele de capital au trecut prin socul intrarii in faliment a Greciei care nu a mai avut bani sa plateasca o rata la un imprumut dat de Fondul Monetar International, dupa ce Cipru a sters jumatate din datorii in 2013 si a cauzat pierderi importante bancilor si altor creditori.

Tot in 2015 pietele erau speriate de faptul ca Fed incepe sa majoreze dobanda de referinta dupa o perioada foarte lunga in care practic dobanzile au fost „zero”.

Ianuarie 2016 a debutat cu o criza a petrolului care a cauzat scaderi zilnice consecutive la Bursa de Valori Bucuresti cum nu mai experimentasem pana atunci.

In iunie 2016 lumea a fost socata la stirea ca britanicii au votat „Brexit-ul”, adica iesirea Angliei din Uniunea Europeana, urmata incepand cu 2017 de negocierea termenilor de iesire.

In iunie 2017 in Romania apar zvonuri privind nationalizarea fondurilor de pensii private, adica a activelor celor mai mari investitori de pe bursa locala, iar intr-un final guvernul decide ca procentul de contributii ale romanilor la fondurile de pensii private sa fie redus cu 15%.

In august 2017 guvernul reintroduce supraacciza pe benzina, dupa ce o eliminase in ianuarie 2017.

In ianuarie 2018 guvernul introduce o noua taxa pe investitii, adica romanii care plateau deja CASS (contributia de sanatate) din salarii mai plateasc inca o data CASS daca fac venituri din investitii peste un anumit plafon fara sa beneficieze in niciun fel de beneficii suplimentare fata de cei care nu platesc a doua oara contributia la sanatate.

Pe plan extern, Donald Trump, care a castigat in mod surprinzator alegerile in 2017 in SUA, incepea „razboiul comercial” cu China si in ultima instanta si cu tarile europene, care cauza volatilitate ridicata pe pietele de capital si pagube in economia mondiala.

In perioada decembrie 2018 – ianuarie 2019, SUA a functionat fara guvern pentru 35 de zile, cea mai lunga perioada din istoria SUA, in urma unor dispute cauzate de faptul ca Trump a insistat sa aloce 5,7 miliarde de dolari din bugetul national pentru constructia unui zid la granita cu Mexic.

Pe plan intern lucrurile aratau si mai prost dupa ce in pragul Craciunului din 2018 guvernul a emis vestita ordonanta 114, care a cauzat scaderi fulger pe bursa de la Bucuresti de aproximativ 20% in 2-3 zile. Ordonanta prevedea practic nationalizarea celei mai mari parti din profiturile companiilor importante din Romania, din sectoarele cheie, majoritatea listate la bursa si un atac fara precedent asupra fondurilor de pensii private, cu cerinte drastice de capital din partea administratorilor, de aproximativ 800 milioane de euro care le puneau in postura de a se inchide daca nu veneau cu banii.

In decembrie 2019 – ianuarie 2020 au inceput sa apara primele stiri despre un virus de origine chineza, SARS-CoV-19, care s-a extins cu repeziciune in toate colturile globului si care a generat practic o inchidere fara precedent a economiilor si izolarea populatiei in locuintele proprii, pentru a limita raspandirea acestuia pana la gasirea unui vaccin.

In februarie - martie 2020 bursele internationale au pierdut circa 30% din valoare pe fondul inceperii pandemiei, care a fortat guvernele sa pompeze sume uriase pentru a tine economiile pe linia de plutire. Valurile de raspandire a pandemiei au continuat sa afecteze economiile si in 2021, iar China are in prezent inca probleme seriose cu tinerea sub control a virsului.

Anul 2022 a debutat in februarie cu atacul Rusiei asupra Ucrainei, razboi care continua si in prezent. Pe fondul restrictiilor impuse Rusiei s-a declansat o criza energetica in toata lumea, care a exacerbat problemele inflationiste la nivel international, motiv pentru care dobanzile de pe pietele internationale au atins valori maxime din ultimii 15 ani pe masura ce bancile centrale au majorat dobanzile pentru a tine sub control inflatia, dar aceste masuri afecteaza mediul de afaceri din toata lumea confruntat oricum cu cresteri de costuri.

Cum au evoluat investitiile in actiuni pe bursa de la Bucuresti in ultimii 10 ani

Cam asa au aratat ultimii 10 ani din postura de investitor pe bursa, perioada in care actiunile principale de la Bursa din Bucuresti, incluse in indicele BET, au multiplicat banii investiti incluzand dividendele distribuite anual de companii, de 4,83 ori in RON, de 4,4 ori in EUR si de 3,55 ori in USD corespunzator unui randament mediu pe an de aproximativ 17,1% in RON, de 16% in EUR sau 13,5% in USD/an.

Inceputurile mele in investitii

Ca sa intelegeti pregresele care s-au facut in domeniul investitiilor din Romania ma intorc la anul 2005, primul an in care am testat investitiile pe bursa. Abia ce terminasem una dintre cele doua facultati, adica Finante Banci si Burse de Valori, aveam ceva cunostinte teoretice, dar zero cunostinte practice de investitii. La recomandarea unui amic am investit sume modice intr-un producator de medicamente, Sicomed, care a fost preluat de Zentiva tot in acelasi an, si in actiuni Rompetrol. In toamna aceluiasi an am vandut cu un usor profit pentru a face rost de bani pentru a plati o parte din taxele notariale de achizitie a unei locuinte in Bucuresti de catre parintii mei, inclusiv cu sume stranse de la bunici.

In 2007 econonomia si investitile la bursa „bubuiau”, Romania era „tigrul Europei”, strainii aruncau cu zecile de miliarde de euro in achizitia de imobile si actiuni pe bursa locala, dar si investitii masive in linii de productie, majoritatea companiilor de la bursa anuntau planuri de dublare sau triplare a productiei in urmatorii ani, iar preturile actiunilor urcasera pana la cer, atat la propriu cat si la figurat.

In acest context si inca in postura de investitor amator, in 2007 am investit sume proprii dar si bani imprumutati de la parinti, in doua companii de talie mica de la bursa, care promiteau planuri de extindere marete.

Era in toamna anului 2007 si piata pe ansamblu scazuse cu 15% de la varful atins in vara aceluiasi an, asa ca „profitand” de corectie, am facut al doilea experiment investitional la bursa.

In ianuarie 2008 strainii ieseau in graba de pe bursa locala, ducand in jos preturile cu peste 20%, cumparatorii fiind in mare parte investitori locali care nu aveau idee ce se petrece in SUA, piata locala fiind pana atunci deconectata la ce se intampla pe pietele externe.

Spre ghionul meu, tentativa numarul doi de investitii pe bursa m-a prins in cea mai mare criza globala din ultimii 80 de ani la nivel international. Dupa calculele pe care le-am facut ulterior pe baze statistice cantitative, am constatat ca un asemenea eveniment negativ are sanse extrem de mici sa se intample de 2 ori intr-o viata de om. Pana in martie 2009 valoarea investitiilor scazuse cu circa 80% si abia in vara anului 2010 valoarea lor crescuse dar inca aratau o pierdere de circa 50% din valoarea intiala. Dupa marcarea pierderii si inapoierea imprumutului catre parinti, care reprezentase aproximativ jumatate din suma investita, practic am ramas fara niciun ban din aceasta experienta dar am inapoiat in full imprumutul luat de la parinti.

Ce am invatat

O prima greseala pe care am facut-o atunci a fost sa investesc toata suma odata si nu sa intru treptat si gradual in piata prin achizitii mai mici si succesive pe o perioada mai lunga. O asemenea tactica ar fi redus substantial pierderile generate si mi-ar fi oferit ocazia sa acumulez investitii la costuri mult mai mici. Investitia intregii sume din start da rezultate mai bune in 95% din cazuri, pentru ca scaderi de magnitudinea celor din 2008 sunt extrem de rare si piata creste in general, dar poate fi devastatoare daca ulterior realizarii investitiei au loc scaderi ample.

O a doua greseala a fost sa nu diversific investitiile suficient (investind in 2 companii daca una dadea ipotetic faliment automat pierdeam jumatate din bani), iar a treia greseala a fost sa ma axez doar pe companii mici, care sunt mai vulnerabile la crizele si recesiunile economice, chiar daca pe termen lung pot aduce randamente mai ridicate. Volatilitatea acestor actiuni in companii de talie mica este mult mai mare si riscurile sunt semnificativ mai ridicate.

Companiile mari sunt in general mai profitabile si ofera o stabilitate mai mare a portofoliului in timp dar si o predictibilitate mai buna a rezultatelor.

O alta greseala a fost sa investesc cu bani imprumutati, lucru care poate avea urmari foarte dureroase, inclusiv pierderi mai mari decat suma investita.

Cum arata mediul investitional local in perioada timpurie

Bursa de la Bucuresti este o piata foarte tanara si in curs de dezvoltare care a facut progrese remarcabile in ultimii 10-15 ani.

In 2005, la momentul aderarii Romaniei in UE, cunostintele brokerilor locali despre economie si investitii dar si ale investitorilor erau foarte limitate, iar cercul celor care investeau la bursa era foarte restrans.

Nu aveam amici care investeau la bursa, nu avea cine sa ma indrume in demersurile mele de explorare a acestui domeniu, nu existau educati financiari pe vremea aceea care sa-ti ofere informatiile de baza necesare, nu existau grupuri de discutii sau retele de socializare care sa faca educatie financiara in Romania, asa ca a trebuit sa invat din propriile greseli. Nu existau cluburi de investitori sau canale de youtube dedicate investitiilor la bursa, nu existau bloguri de investitii in Romania, ci un singur chat pe care speculatorii cu experienta si sange rece incercau sa ademeneasca incepatorii naivi in companii foarte putin tranzactionate, de pe piata nereglementata, RASDAQ, pentru a le vinde actiunile lor mai scump decat le-au cumparat ei, un fel de tranzactii deal in companii anonime si foarte riscante.

Pe partea cealalta piata de obligatiuni si titluri de stat era ca si inexistenta. Abia in 2019 a inceput sa se dinamizeze piata de obligatiuni corporative si sa inceapa statul sa faca emisiuni de titluri de stat pe bursa.

Am inceput pe cont propriu fara niciun ajutor pentru ca asa erau acele vremuri in care cu greu gaseai pe cineva care investea in instrumente financiare. In ianuarie 2009, dupa dezastrul care se intamplase in economie si pe pietele de capital, curios sa aflu motivele care au stat la baza acelor evolutii, mi-au indreptat atentia catre bloguri de investitii in engleza din SUA ale unor investitori sau care gestionau firme de investitii, unde usor usor am inceput sa acumulez informatii si sa-mi dezvolt cunostintele in domeniu.

In 2010 m-am inscris in programul CFA (Chartered_Financial_Analyst) pentru aprofundarea cunostintelor in domeniul investitional, iar dupa un studiu intens, in 2011 am sustinut si luat primul examen dintr-un total de trei examene necesare pentru obtinerea certificarii, iar in 2017 am obtinut si certificarea.

La sfarsitul anului 2010, cu banii stransi intre timp din economii, am achizitionat cel mai ieftin autoturism nou pe care mi-l permiteam cu banii jos.

Primul portofoliu durabil in timp la bursa, fara speculatii

Cu un acoperis asigurat deasupra capului si patru pereti, la propriu si la figurat, cu un mijloc de transport si economii stranse in decurs de doi ani, in decembrie 2012 am inceput pentru a treia oara sa pun bani intr-un portofoliu de investitii.

Daca in ziua de astazi brokerii de retail cer o suma initiala de 2.500 de lei si neoficial unii deschid cont si fara obligatia depunerii de sume minime in cont, in 2012 nu puteai deschide un cont la un broker local fara minim 10.000 de lei suma initiala depusa.

In decembrie 2012 am inceput sa investesc fara niciun fel de obiectiv sau plan, singura idee pe care o aveam in cap era sa pun banii la lucru sa produca si sa nu stea degeaba, chiar daca castigurile potentiale nu erau spectaculoase.

Aproape toti banii stransi din economii in ultimii 10 ani au fost directionati catre investitii pe Bursa de Valori Bucuresti, singura cheltuiala mai importanta fiind una cu renovarea locuintei personale, si tot dupa vreo 10 ani de la achizitie.

Undeva prin 2016-2017 am ajuns la concluzia ca daca imi concentrez eforturile pe cresterea sumelor investite, portofoliul poate ajunge sa genereze mai rapid sume de bani care pot sa-mi asigure independenta financiara timpurie, in sensul acoperirii cheltuieilor curente si nu la momentul pensionarii, sau doar un trai mai decent la pensie.

Astfel am creionat un plan de investitii pe termen lung si mi-am propus sa cresc rata de economisire prin eliminarea cheltuielilor inutile dar si urmarirea acestora pentru a intelege unde se duc banii si cum ii pot aloca pentru a produce valoare.

Prin urmarirea cheltuielilor si a tintelor propuse am reusit sa cresc mai agresiv sumele directionate in portofoliu si sa am un control si o directie mai clara privind ce se poate obtine in timp cu acel portofoliu de investitii si dupa cat timp.

Unul dintre lucrurile pe care le regret este ca am dat prea mare importanta mediului politic si am supraestimat impactul negativ pe care acesta l-a produs asupra bursei locale. Trebuie spus ca la inceputul anului 2016 Romania era macrostabilizata pentru prima data de la Revolutie si odata cu schimbarea guvernului si asteptarilor mele pesimiste cu privire la deciziile acestuia, intre 2016 si 2019 am fost mult prea precaut si am pastrat o pondere mare de cash in portofoliu, undeva la 50%, care in timp s-a dovedit o miscare gresita.

Desi asteptarile mele cu privire la deciziile cu impact negativ ale guvernului s-au materializat, cum ar fi OUG 114, atacurile asupra justitiei, discutiile privind nationalizarea fondurilor de pensii, dezechilibrarea bugetului de stat prin cresterea cheltuielilor la bugetul de stat nejustificat si peste capacitatea statului de a-si acoperi datoriile, care au avut ca si consecinta slabirea economiei si vulnerabilitatea in fata crizelor si recesiunilor, care a acumulat datorii semnificative din cauza strategiei „wage led growth”, masurile de crestere a cheltuielilor si consumului au impusionat in vremurile bune economia si investitiile pe bursa, astfel ca desi riscul politic s-a accentuat puternic, guvernul intervenind pro-ciclic, bursa a performat bine si in acea perioada, chiar daca volatiitatea generata de factorul politic a crescut.

Ce am facut bine si ce am imbunatatit pe parcurs

In primul rand am continuat sa investesc periodic, sa-mi fac un plan si sa-mi impun atat un obiectiv final cat si mini obiective si bugete in fiecare an. Sa urmaresc cheltuielile, sa economisesc si sa fac din asta o obisnuita si un automatism in a directiona sume de bani catre investitii.

Incepand cu 2012 am investit diversificat, nu am facut tranzactii de intrare si iesire pe termen scurt, aproape toate investitiile pe care le-am realizat au fost de cumparare in ideea de mentinere a lor pe termen lung.

Mi-am concentrat eforturile pe obiectivele produse si am mentinut un nivel de cheltuieli care au crescut in timp mai putin decat veniturile.

Multi oameni considera ca a investi este riscant, ca pot pierde o parte din suma investita pe termen scurt, dar in acelasi timp ignora faptul ca banii directionati catre cheltuieli reprezinta pierde totala (-100%) si irecuperabila si nu sunt constienti de faptul ca tinerea unor sume mari de bani in depozite sau conturi de economii sigure in timp sunt devalizate de inflatie si riscul de pierdere a puterii de cumparare este mult mai mare pe perioade lungi de timp.

In prezent accesul la informatii, educatie si instrumente de piata este mult mai facil, de aceea cred ca cei care vin din urma pe piata de capital pot obtine in timp rezultate mult mai bune decat am obtinut eu sau alti investitori ce nu le aveau la dispozitie cand s-au apucat de investitii.