Investitiile, ca a doua sursa de venit

In Statele Unite ale Americii una dintre cele mai mari probleme la ora actuala este discrepanta tot mai mare dintre saraci si bogati. Americanii bogati dispun de o avere importanta cu care reusesc sa-si creeze o sursa suplimentara de venit si se distanteaza tot mai mult de americanii saraci, care se bazeaza pe o singura sursa de venit, si anume salariul de la locul de munca.

La ora actuala circa 20% din populatia SUA detine 85% din totalul activelor financiare la nivel national, iar proportia creste de la an la an. Pentru ca dispun de active importante, americanii bogati pot sa-si angajeze o armata de consultanti financiari care sa-i ajute  sa-si investeasca banii mai profitabil.

Se pare ca la aceasta discrepanta de avere in randul americanilor a contribuit in ultimii ani faptul ca firmele americane fac profituri tot mai mari dar nu permit celor mai multi dintre salariati sa beneficieze de aceste cresteri si mentin nivelul salariilor.

Astfel, desi economia americana creste, iar productivitatea pe angajat este mai mare, americanii de rand nu profita de aceasta crestere. Singurii care participa la avantul economic sunt americanii care pun bani de o parte sau cei care au strans deja sume importante pe care le investesc in actiuni ale unor companii si astfel pot sa beneficieze de profiturile pe care le genereaza prin intermediul dividendelor dar si de cresterea valorii firmelor prin aprecierea actiunilor pe bursa.

Statisticile arata ca desi productivitatea din SUA a crescut continuu in ultimii ani, venitul mediu al unei familii a stagnat, sau chiar a scazut.

In Romania angajatii inca exercita o presiune destul de mare asupra companiilor in ceea ce priveste nivelul de salarizare, care de obicei este corelat cu nivel de productivitate. Totusi, cel putin in randul companiilor straine si multinationalelor au existat in ultimii ani tot mai multe voci care spun ca firmele straine fac investitii in Romania dar platesc salarii mai mici decat ar fi cazul si in tara ramane foarte putina valoare adaugata.

Acest lucru ar putea fi rezolvat cel putin partial prin crearea unei surse aditionale de venit, cum ar fi venitul din investitii.

In acest material am facut un exercitiu de imaginatie pentru a vedea ce venituri suplimentare poate obtine o persoana care plaseaza lunar pe bursa un anumit procent din salariu.

Rezultatele se regasesc in tabelul de mai jos, unde am estimat cu ce procent ar creste veniturile unei persoane dupa un anumit numar de ani daca ar economisi lunar o anumita parte din salariu, respectiv 10%, 20%, 30% si respectiv 50% din nivelul lunar al veniturilor personale/salariului.

	Procentaj din salariu/venit economisit lunar
	10%	20%	30%	50%
Nr. ani	Castig suplimentar obtinut din investirea economiilor (%)
1	1.6%	3.2%	4.8%	8.0%
2	3.5%	6.9%	10.4%	17.4%
3	5.6%	11.3%	16.9%	28.2%
4	8.2%	16.3%	24.5%	40.8%
5	11.1%	22.1%	33.2%	55.4%
6	14.5%	28.9%	43.4%	72.3%
7	18.4%	36.8%	55.2%	92.0%
8	23.0%	45.9%	68.9%	114.8%
9	28.3%	56.5%	84.8%	141.3%
10	34.4%	68.8%	103.2%	172.0%
11	41.5%	83.1%	124.6%	207.7%
12	49.8%	99.7%	149.5%	249.1%
13	59.4%	118.9%	178.3%	297.2%
14	70.6%	141.2%	211.8%	353.0%
15	83.6%	167.1%	250.7%	417.8%
16	98.6%	197.2%	295.8%	493.0%
17	116.1%	232.1%	348.2%	580.3%
18	136.3%	272.7%	409.0%	681.6%
19	159.9%	319.7%	479.6%	799.3%
20	187.2%	374.3%	561.5%	935.8%

Spre exemplu, din calcule a rezultat faptul ca cine economiseste 10% din salariu se poate astepta ca dupa 10 ani de zile sa creeze o sursa constanta de venit care sa-i aduca un venit echivalent cu o treime din salariul propriu daca plaseaza sumele economisite pe bursa si rata de castig medie anuala din aceste investitii este in jurul valorii de 15%.

Bursa de la Bucuresti a generat in ultimii 10 ani castiguri medii anuale (care includ dividendele nete distribuite de companii) de peste 20%. Totusi, pe masura ce piata se maturizeaza este de asteptat ca randamentele aduse de actiunile de pe bursa locala sa coboare in urmatorul deceniu, probabil undeva in jurul valorii de 15% in medie anual.

Daca 20% din salariu este economisit lunar in vederea realizarii unor investitii in actiuni teoretic este posibil ca dupa 12 ani aceste investitii sa genereze un venit echivalent cu salariul pe care il castiga.

Aceleasi calcule arata ca daca jumatate din salariu/venitul personal este economisit in vederea realizarii de investitii dupa 20 ani se poate ajunge ca investitiile sa genereze un flux constant de venituri echivalent cu de peste 9 ori nivelul salariului.

Pentru a demonstra puterea economisirii, intr-un caz extrem, daca o persoana ar reusi intr-un fel sau altul sa puna de o parte intreg salariul propriu sunt sanse mari ca dupa cinci ani de zile sa stranga o suma care plasata in investitii bursiere sa-i aduca venituri suficiente pentru a renunta la locul de munca.

Sigur, aceste scenarii pot sa fie influentate de foarte multi factori imprevizibili care sa schimbe rezultatele. Spre exemplu am considerat ca salariul ramane constant pe toata durata de economisire/investire si ca investitiile realizate genereaza un randament constant anual, in timp ce este cunoscut faptul ca randamentele investitiilor in actiuni variaza mult de la un an la altul.

Cazul cel mai nefericit este acela in care investitiile in actiuni aduc randamente ridicate in primii ani de economisire/investitii si au o evolutie mai slaba in ultimii ani ai acestui proces. In acest caz respectiva persoana ar fi nevoita sa astepte cativa ani in plus pana cand bursa ar reveni la o perioada de crestere sustinuta.

Calculele s-au bazat si pe faptul ca rata de economisire lunara ramane constanta pe toata perioada, lucru care in practica este greu de realizat, fiind perioade in care oamenii tind sa economiseasca mai mult si altele in care nu reusesc sa puna mai deloc bani de o parte.

Una peste alta rezultatele arata clar faptul ca, prin economisire si investitii, in timp se poate crea o sursa aditionala de venit importanta, care sa faca diferenta chiar in ceea ce priveste nivelul de trai pe care si-l poate permite o persoana la un moment dat.

Exista cazuri in tarile dezvoltate dar si in Romania de persoane care dupa o perioada au reusit sa economiseasca o suma suficienta care le-a permis sa renunte la locul de munca si sa traiasca din veniturile pe care banii stransi le genereaza an de an.

In practica un plan de economisire este dificil de realizat, mai ales pe termen lung, insa poate avea rezultate surprinzatoare.

Investitiile in actiuni se pot realiza fie direct, prin deschiderea unui cont de brokeraj la o societate care ofera servicii de tranzactionare pe bursa, fie, indirect, prin intermediul fondurilor mutuale de actiuni, acestea din urma avand avantajul ca nu necesita cunostinte in domeniu.

Acest material a fost publicat pe site-ul www.ifond.ro la sectiunea Editoriale in data de 8 decembrie.
Continuarea o puteti citi aici.

Ce alternative avem la dobanzile bancare tot mai mici?

Cel mai utilizat instrument de economisire, depozitul bancar, devine pe zi ce trece tot mai putin atractiv in conditiile in care bancile scad rapid dobanzile pe care le acorda. Spre exemplu in prezent rata ROBID, la care bancile se imprumuta intre ele, a atins recent un nivel minim istoric, de 0,58% anualizat pentru scadente la o luna. Acest nivel este de trei ori mai mic fata de acum cateva saptamani, in timp ce pentru scadente pe un an, dobanda se situeaza in prezent la 1,4%.

Dobanzile interbancare sunt folosite ca referinta de banci si pentru remunerarea depozitelor populatiei si firmelor, care au fost in ultima perioada intr-o continua scadere. Afectati de aceasta evolutie sunt majoritatea romanilor, care potrivit datelor BNR au depozite constituite la banci ce cumuleaza aproximativ 30 miliarde de euro.

Cauzele dobanzilor mici la depozite sunt multiple si printre acestea se numara: presiunea pe care o exercita BNR, care a redus recent dobanda de politica monetara la 2,75% de la 4% cat era in urma cu un an, banii ieftini acordati de bancile din alte state din regiune, in conditiile dobanzilor negative practicate de catre Banca Centrala Europeana.

In acelasi timp cererea pentru credite continua sa scada din cauza activitatii economice reduse, iar bancile au putine oportunitati de a plasa economiile stranse de la populatie. In acest context de dobanzi scazute la depozitele bancare tot mai multi oameni se intreaba ce alternative au la dispozitie pentru ca economiile lor sa creasca la rate acceptabile.

In ultima perioada cei mai multi romani nemultumiti s-au indreptat catre fondurile mutuale conservatoare si de obligatiuni, care ofera castiguri ceva mai ridicate decat la depozite si un nivel de protectie ridicat. De la inceputul acestui an fondurile mutuale de investitii au atras sume record, de peste 3,6 miliarde de lei (830 milioane de euro). Totusi pe fondul scaderii agresive a dobanzilor de pe piata, randamentele acestor fonduri au avut de asemenea de suferit si este de asteptat ca in continuare randamentele pe care le ofera sa urmeze aceeasi tendinta descendenta ca cea la depozite.

Unul dintre instrumentele care tinde sa performeze bine intr-un context de scadere a dobanzilor bancare este bursa. Atractivitatea pentru actiunile companiilor listate la bursa de la Bucuresti creste pe masura ce bancile ofera dobanzi din ce in ce mai scazute. Companiile beneficiaza de dobanzile scazute pentru a atrage finantare mai ieftina in vederea dezvoltarii unor proiecte de investitii cu scopul obtinerii unor profituri mai mari.

Sigur, actiunile comporta si un risc mai ridicat, evolutia lor fiind una preponderent fluctuanta de la o perioada la alta, motiv pentru care este recomandat ca investitiile in actiuni sa fie privite pe termene mai lung de timp (cel putin un an) si nu pentru cateva saptamani sau luni. Spre exemplu pe parcursul acestui an indicele de referinta al Bursei, BET, a pierdut la un moment dat 7,7% din valoare in decurs de cateva saptamani, insa cu toate acestea de la inceputul anului marcheaza un avans de circa 7%, semnificativ mai ridicat decat cel oferit la depozite. La acesta se adauga un castig de circa 5% sub forma de dividende distribuite de companiile de pe bursa din profiturile acumulate. Anul trecut cele mai importante 10 actiuni cotate pe bursa reunite sub indicele BET, au adus in medie un castig de 26,1% fara a lua in calcul dividendele.

Investitiile in actiuni se pot realiza fie direct, prin deschiderea unui cont de brokeraj la o societate care ofera servicii de tranzactionare pe bursa, fie, indirect, prin intermediul fondurilor mutuale de actiuni, acestea din urma avand avantajul ca nu necesita cunostinte in domeniu.

Acest material a fost publicat pe site-ul www.ifond.ro la sectiunea Editoriale in data de 14 noiembrie.
Continuarea o puteti citi aici.

Tu stii cum sa-ti administrezi economiile ca sa castigi pe termen lung?

In luna aprilie din acest an Gallup, una dintre cele mai cunoscute firme specializata in sondarea opiniei publice din SUA, a realizat un studiu de piata cu privire la ce cred americanii despre diferitele produse de investitii. Acestia au fost intrebati care instrument de investitii considera ca le-ar putea aduce cele mai mari castiguri pe termen lung si au avut de ales din cinci categorii: obligatiuni, aur, actiuni/fonduri mutuale, proprietati imobiliare si conturi de economii.

Doar 24% dintre cei peste 1.000 de americani care au participat la sondaj au indicat corect ca actiunile/fondurile mutuale reprezinta cea mai buna optiune, desi piata de capital din SUA este una dintre cele mai dezvoltate din lume. Procentul este insa in crestere, in 2011 numai 17% dintre cei chestionati alegand actiunile si fondurile mutuale drept cea mai buna optiune de a multiplica banii pe termen lung. Americanii cu venituri sub medie (sub 35.000 de dolari/an), au raspuns intr-o proportie mai mare gresit la aceasta intrebare, doar 13% alegand optiunea corecta, in timp ce circa 30% dintre americanii bogati, cu venituri peste 75.000 de dolari/luna, au stiut raspunsul la intrebare.

Rezultate complete ale sondajului le puteti vedea aici

Profesorul Jeremy Siegel de la Universitatea Wharton din Pennsylvania si autor al cartii “Stocks for the long run” (in traducere - Actiunile ca instrument de investitii pe termen lung) a sumarizat in graficul de mai jos performanta relativa a diferitelor instrumente de investitii de pe piata americana in perioada 1802 - 2012.

Dupa cum se poate observa actiunile au dominat celelalte alternative de plasare a economiilor in aproape orice perioada din istorie. Acest lucru devine si mai clar atunci cand comparam randamentele aduse de cele mai importante si populare produse de investitii, respectiv actiunile si obligatiunile/certificatele de trezorerie, pe termene mai scurte de timp, de 1, 2, 3 pana la 30 de ani.

Din tabelul de mai sus rezulta ca actiunile au obtinut rezultate mai bune decat obligatiunile in 99,3% din timp pentru un orizont investitional de 30 de ani. Cu alte cuvinte mai putin de 1% din timp nu ar fi facut sens ca un investitor sa-si plaseze toti banii in actiuni daca avea in vedere un orizont de timp indelungat. Acest lucru face din actiuni si fondurile mutuale de indici instrumentul cel mai potrivit pentru acumularea de capital pe termene lungi de timp, cum ar fi in vederea obtinerii unor venituri la batranete pentru perioada de pensionare.

Din pacate bursa romaneasca are o istorie prea recenta (mai putin de 20 de ani) pentru a face astfel de comparatii cu alte produse de investitii autohtone pe termen lung, insa performanta adusa de la infiintarea acesteia a fost una foarte buna, intrecand cu mult alte clase de active. Indicele BET, lansat in anul 1997, si-a multiplicat valoarea de sapte ori pana in prezent, fara a lua in calcul dividendele distribuite de companii. Potrivit unor calcule personale, dividendele au adus castiguri similare cu cele din aprecierea principalelor actiunii de pe bursa de la Bucuresti pe perioade lungi de timp.

Atunci intrebarea fireasca pe care o veti pune este : daca actiunile/fondurile mutuale de indici sunt cea mai buna alternativa de multiplicare a banilor de ce mai exista celelalte instrumente de investitii, respectiv obligatiunile, aurul sau proprietatile imobiliare, si mai ales, de ce ar alege cineva sa investeasca in acestea din urma. Raspunsul este simplu: cei mai multi oameni nu vor sa astepte 30 de ani ca sa-si fructifice investitiile (scopul nu este intotdeauna de a plasa economiile in vederea pensionarii). Majoritatea vor ca banii pe care-i investesc sa aduca profit intr-un an pana la maxim cinci ani pentru a le putea servi spre exemplu pentru achizitionarea unui apartament, o masina, pentru educatia copiilor, o cheltuiala neprevazuta sau pur si simplu pentru siguranta personala in eventualitatea unor situatii exceptionale (exemplu: pierderea locului de munca).

In aceste conditii una dintre cele mai utilizate practici este ca pe langa actiuni managerul de portofoliu sau investitorii sa realizeze un mix de plasamente in diferite active intr-o strategie pasiva (fara modificarea mixului de active in timp) astfel incat sa minimizeze riscul pe termen scurt si sa maximizeze castigul potential chiar daca banii sunt retrasi peste 1 an, 5 ani sau 10 ani. Atunci cand actiunile scad, pierderile sunt compensate intr-o masura mai mare sau mai mica cu castigurile obtinute de alte instrumente din portofoliu. Cele mai multe fonduri mutuale (asa numitele fonduri diversificate) aplica o astfel de strategie de diversificare a structurii de active in vederea diminuarii riscului pe termen scurt.

O alta practica este realizarea unui management activ la nivelul diferitelor instrumente de investitii astfel incat in perioadele in care actiunile aduc randamente mai slabe acestea sa fie inlocuite temporar cu alte instrumente de investitii. Spre exemplu este cunoscut faptul ca aurul si instrumentele cu venit fix, cum ar fi obligatiunile, tind sa aiba o performanta mai buna in perioadele in care actiunile scad.

Acest material a fost publicat pe site-ul www.ifond.ro la sectiunea Editoriale in data de 7 noiembrie.
Continuarea o puteti citi aici.

Modele de investiţii

Cum să-ţi faci pensie după modelul american: când eşti tânăr investeşte în acţiuni ca să câştigi mai mult, spre bătrâneţe pune banii în instrumente puţin riscante ca să conservi câştigurile

10 apr 2014Autor: Adrian Cojocar

Modelele propuse de AAII au fost adaptate la instrumentele de investiţii care se regăsesc pe piaţa din România, cum ar fi acţiuni de la bursa din Bucureşti, obligaţiuni de stat şi certificate de trezorerie.Ziarul Financiar a construit cu titlu de exemplu patru tipuri de portofolii de active, ce au caracteristici care pornesc de la alocări agresive până la alocări ultraconservatoare după modelele recomandate de Asociaţia Americană a Investitorilor Individuali (AAII), o instituţie nonprofit al cărei scop principal este să educe publicul cu privire la planificarea financiară şi conturile de pensii.

AAII are peste 150.000 de membri cu active de 8,2 miliarde de dolari la nivelul anului 2010.

Aceste alocări sunt orientative, un consultant în investiţii putând să vă recomande un portofoliu de active care se potriveşte cel mai bine profilului propriu de risc, precum şi necesităţilor şi constrângerilor personale. Un consultant poate de asemenea să optimizeze un astfel de portofoliu personalizat astfel încât riscul să fie minimizat pentru un anumit randament anual aşteptat.

Primul tip de portofoliu, recomandat în special persoanelor tinere, cu vârste între 18 şi 35 de ani şi care au un orizont investiţional foarte mare, de peste 30 de ani, este compus din acţiuni de la bursa din Bucureşti diversificate pe categorii de mărime, respectiv companii de talie mare, medie şi mică, fiecare cu o pondere de 20%. Portofoliul mai include o expunere de 20% pe piaţa internaţională globală de acţiuni ( care poate fi luată de exemplu prin intermediul instrumentului ETF - iShares Global 100 pus la dispoziţie de firmele de brokeraj locale prin platformele online de tranzacţionare pe pieţele străine), 10% în acţiuni de pe bursele emergente (de exemplu prin intermediul instrumentului ETF - iShares MSCI Emerging Markets disponibil pe platformele online ale brokerilor locali) şi 10% în obligaţiuni de stat româneşti.

Accesul direct al persoanelor fizice la emisiunile de obligaţiuni de stat româneşti este îngreunat de costul mare al unei obligaţiuni, care varizată între 5.000 lei şi 10.000 de lei, însă românii cu bani puţini pot beneficia de randamentele oferite de obligaţiuni şi certificate de trezorerie cumpărând unităţile fondurilor mutuale de obligaţiuni locale, la care investiţia minimă începe de la 10 lei.

Multe dintre băncile locale, precum BCR, BRD, Raiffeisen sau Banca Transilvania, vând clienţilor interesaţi unităţi la fondurile proprii de obligaţiuni. Unele obligaţiunile de stat pot fi achiziţionate si de pe bursa de la Bucuresti.

Cine investea într-un astfel de portofoliu diversificat de active în urmă cu 10 ani (toţi banii investiţi la începutul perioadei analizate) în prezent dispunea în cont de o sumă de nouă ori mai mare decât cea plasată şi ar fi obţinut un randament mediu anual de 25%, cel mai ridicat dintre cele patru tipuri de portofolii propuse de ZF.

Acest tip de portofoliu presupune şi cele mai mari riscuri, de aceea este recomandat un orizont foarte îndelungat de timp pentru a putea compensa o eventuală scădere a valorii activelor într-un an cu câştigurile din alţi ani. De exemplu, riscul estimat ca acest portofoliu să înregistreze o scădere mai mare de 30% într-un an este de circa 8,8%, adică asta se poate întâmpla o dată la 11 ani.

Persoanele tinere, care nu aşteaptă câştiguri imediate, pot să-şi asume riscuri mai mari şi un tip de portofoliu mai agresiv, cu o pondere mai mare în acţiuni.

Al doilea portofoliu, de tip moderat, construit de ZF după modelul Asociaţiei Americane a Investitorilor Individuali este recomandat în special persoanelor cu vârste între 35 şi 50 de ani şi cu un orizont investiţional de peste 20 de ani.

Acesta are în compoziţie o pondere de câte 20% în acţiuni locale ale companiilor de talie mare şi medie, 10% în acţiuni locale ale companiilor de talie mică, 15% în acţiuni de pe piaţa internaţională globală, 5% în acţiuni de pe bursele emergente şi 30% în obligaţiuni de stat.

O investiţie realizată într-un astfel de portofoliu în urmă cu 10 ani ar fi adus până în prezent un randament mediu anual de 22,3% şi ar fi multiplicat banii investiţi de 7,5 ori.

Acest model de alocare a economiilor presupune riscuri ceva mai mici decât în primul caz, însă de asemenea ridicate. De exemplu, riscul estimat ca un asemenea portofoliu să înregistreze o scădere mai mare de 30% în cursul unui an este de 6%, adică o dată la 17 ani.

Al treilea model de investiţii este recomandat în special persoanelor mai conservatoare sau cu vârstă de peste 50 de ani, care sunt mai aproape de vârsta de pensionare, dar se recomandă şi în acest caz un orizont investiţional de cel puţin 10 ani.

Modelul presupune o alocare mai prudentă, de 50% în acţiuni din care 25% acţiuni solide, ale companiilor de talie mare de pe bursa de la Bucureşti şi ponderi mai mici în acţiuni mai riscante, de câte 10% în acţiuni ale companiilor de talie medie şi mică, 5% în acţiuni străine de pe piaţa globală, 40% în obligaţiuni româneşti de stat şi 10% în certificate de trezorerie.

Şi această strategie de investiţii ar fi adus un randament substanţial în ultimul deceniu, în medie de 18,3% pe an, care ar fi majorat în 10 ani suma din cont de peste cinci ori.

Riscurile unui asemenea model de investiţii este mai mic decât în primele două cazuri, existând o şansă de 3% ca investiţii din portofoliu să scadă cu mai mult de 30% într-un an, adică o dată la 33 de ani, iar o scădere mai mare de 10% poate să apară o dată la 9 - 10 ani.

Ziarul Financiar a construit şi un portofoliu ultraconservator, care nu se numără printre modelele recomandate de Asociaţia Americană a Investitorilor Individuali (AAII), care este destinat în principal persoanelor care nu tolerează riscul sau care nu vor să imobilizeze sume de bani pe perioade lungi, orizontul investiţional recomandat în acest caz fiind de 2-5 ani.

Portofoliul include o pondere de 10% în acţiuni lichide şi solide de la bursa de la Bucureşti, respectiv din categoria celor cu capitalizare mare, 50% în obligaţiuni de stat româneşti şi 40% în certificate de trezorerie, care pot fi vândute mai repede decât obligaţiunile.

Ca şi în cazul primelor strategii de investiţii, dacă achiziţia directă de obligaţiuni şi certificate de trezorerie este dificilă, ori din cauza preţului prea mare al unei obligaţiuni sau certificat, respectiv lipsa unei emisiuni de obligaţiuni într-o anumită perioadă, se pot achiziţiona unităţi ale fondurilor de obligaţiuni locale de obligaţiuni ale băncilor care au în compoziţie o structură asemănătoare.

Acest model de alocare implică un risc foarte scăzut, fiind mai mult o strategie de conservare sau economisire decât de investiţii şi a adus în medie în ultimii 10 ani un câştig anual de circa 10%, apropiat de cel al fondurilor de pensii locale, care în ultimii cinci ani au adus un randament mediu anual de 11,5%.

O scădere mai mare de 5% într-un an a valorii economiilor este aproape imposibilă în cazul unei astfel de alocări, potrivit analizei ZF o scădere de această magnitudine având o probabilitate mai mică de 0,1%, adică o dată în 1.923 de ani. De exemplu, în 2008, anul căderii băncii de investiţii americane Lehman Brothers care a declanşat criza mondială şi bursa a pierdut 70% din valoare, acest portofoliu a înregistrat o creştere de 2,8%, iar în cel mai bun an, 2009, când bursa şi-a revenit puternic, a adus un câştig de 18,4%.

Fondurile de pensii locale, deşi şi-au crescut în ultima perioadă investiţiile în acţiuni, care anul trecut au ajuns să reprezinte circa 15% din activele lor, continuă să fie mult mai conservatoare decât fondurile de pensii americane, care anul trecut au alocat în medie 57% din bani către acţiuni, potrivit raportului Global Pensions Asset Study 2014 realizat de firma de consultanţă Tower Watson. De asemenea, ponderea alocată investiţiilor în acţiuni la nivelul celor mai importante 13 sisteme de pensii din lume era de 52%, potrivit aceluiaşi studiu.

Din această cauză şi pontenţialul de creştere în viitor al sumelor plasate în fondurile locale de pensii este mult mai limitat faţă de cel al altor fonduri de pensii străine.

Fondurile locale de pensii spun că ponderea scăzută a acţiunilor în activele lor este cauzată pe de o parte de limitările din legislaţia românească, de lichiditatea mică a bursei de la Bucureşti, care nu le permite să facă achiziţii la companii cu lichiditate mică şi trebuie să ţină cont totodată de caracteristicile tuturor depo­nenţilor, unii dintre ei având vârste mai înaintate sau fiind mai conservatori. Cu toate acestea, o persoană fizică, ce dispune de sume mult mai mici de bani faţă de un fond de pensii, nu are aceste restricţii şi poate să deţină orice pondere doreşte în acţiuni realizând achiziţii direct de pe bursă.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.04.2014

După patru ani de stagnare, bursa ar trebui să intre, teoretic, într-o nouă fază a ciclului.

Este acesta ultimul tren înainte ca bursa să decoleze?

Autor: Adrian Cojocar

Studiile realizate în ultimii ani la nivelul pieţelor bursiere au evidenţiat faptul că acestea au o evoluţie puternic ciclică, respectiv perioade de scăderi abrupte dar şi reveniri la fel de spectaculoase, presărate cu perioade mai lungi sau mai scurte de stagnare (consolidare).

Ciclurile bursiere tind să se repete la anumite intervale de timp şi de obicei se suprapun peste ciclul economic (ultimul cu o durată de 12 ani, intervalul 1997 - 2008). De aceea conştientizarea fazei din ciclul bursier în care ne aflăm în prezent poate să furnizeze informaţii preţioase unui investitor cu privire la perspectivele perioadei următoare.

La momentul actual bursa de la Bucureşti pare că este spre finalul celei de-a doua faze a ciclului bursier, respectiv cea în care publicul general începe să conştientizeze că bursa aduce randamente atractive dar nu suficient de ridicate ca să-i îndemne într-un număr mare pe bursă.

În prezent fondurile monetare şi conservatoare continuă să atragă majoritatea covârşitoare a banilor investitorilor, în timp ce fondurile de acţiuni, care au fost per total mai profitabile în ultimii ani, nu au atras bani aproape deloc.

În plus, numărul caselor de brokeraj de pe bursă este într-o continuă scădere, numărul investitorilor activi este foarte mic, iar tranzacţiile de pe bursă au fost dezmorţite anul trecut doar de ofertele statului, în condiţiile în care singurul IPO privat, cel al AdePlast, a fost sortit eşecului.

Deşi economia a cunoscut anul trecut prima creştere mai importantă de după criză, avansând cu 3,5%, aceasta nu s-a resimţit încă în bunăstarea şi nivelul de trai al populaţiei ca să le inspire încredere în perspectivele de viitor, evoluţia de anul trecut  fiind susţinută mai mult de factori conjuncturali, precum recolta agricolă bogată.

Cu greu se poate spune că la ora actuală investitorii de pe bursă sunt entuziasmaţi de creşterile bursei, majoritatea cumpărând acţiuni pentru randamentele ridicate pe care le pot obţine din dividende şi mai puţin luând în calcul aprecierile cotaţiilor.

Dacă momentul actual al bursei corespunde acestei faze, ar putea fi ultima ocazie pentru investitori să prindă creşterile, de obicei peste medie, din următoarea fază a ciclului, când aprecierile bursei accelerează pe fondul unui climat economic tot mai propice.

Prima fază a unui ciclu bursier este cea de revenire a bursei pe creştere după un crah bursier, precum cel la care am asistat în anul 2008. În această fază investitorii profesionişti, calculaţi şi cu sânge rece, aşa-numiţii „smart money“, realizează achiziţii profitând de dezechilibrele majore de pe piaţă pentru a realiza profituri rapide. Paul Elliott Singer, cel mai mare acţionar al Fondului Proprietatea, este un exemplu de astfel de investitor.

Bursa a traversat o perioadă asemănătoare între februarie 2009 şi aprilie 2010, când după căderea dramatică din 2008 bursa a cunoscut o revenire puternică, indicele BET triplându-şi valoarea. De obicei această perioadă este una care se desfăşoară în anonimat, informaţiile cu privire la creşterile bursei ajungând în foarte mică măsură la publicul general, care este ţinut departe de bursă din cauza ştirilor preponderent negative din plan economic după o perioadă de recesiune sau evoluţie slabă a economiei.

Dacă privim retrospectiv, în 2009 investitorii de rând erau mai mult preocupaţi să-şi vândă participaţiile după ce valoarea deţinerilor lor s-a prăbuşit, iar în ciuda creşterilor din acea perioadă per total au continuat să înregistreze pierderi însemnate.

A doua fază a ciclului bursier este cea de „conştientizare“, respectiv investitorii instituţionali şi cei de retail încep să constientizeze faptul că bursa înregistrează randamente atractive. Ştirile din plan economic încep să se îmbunătăţească, însă nu într-o măsură atât de mare încât să atragă atenţia investitorilor de rând.

Primii care fac pasul pe bursă în această fază sunt de regulă investitorii instituţionali, precum fonduri de pensii sau fonduri de investiţii private cu expunere pe o anumită regiune şi clasă de active, care cumpără conform unei strategii de la început prestabilită.

Această perioadă este una de obicei volatilă, în care piaţa poate să înregistreze corecţii de mai mică sau mai mare amploare pe un trend crescător, corecţii şi fluctuaţii care tind să-i ţină departe de bursă pe investitorii individuali, mai conservatori. Ştirile din plan economic sunt mixte sau uşor pozitive, economia fiind în revenire, dar şomajul este ridicat şi bunăstarea populaţiei se menţine la un nivel scăzut.

Putem spune cu o anumită precizie că bursa a traversat în ultimii ani, 2010 - 2014, o astfel de fază a ciclului bursier, corecţii de circa 20% ale indicilor pe parcursul anului fiind destul de frecvente, cu o mişcare mai mult laterală a pieţei, dar investitorii au câştigat din dividende.

Cea de-a treia fază a ciclului bursier este cea în care bursa începe să înregistreze constant randamente peste medie şi atrage atenţia publicului larg prin intermediul media, la început mai timid, pentru ca apoi o masă mai mare de oameni de rând să fie atraşi de creşterile tot mai furibunde ale bursei.

La început majoritatea investitorilor sunt entuziasmaţi de câştigurile pe care le obţin, pentru ca apoi să devină tot mai lacomi şi să investească sume din ce în ce mai mari, uneori cu bani împrumutaţi până la punctul în care investiţiile de pe bursă se generalizează şi devin o adevărată manie.

Investitorii sunt încurajaţi în această perioadă de performanţele excepţionale din plan economic şi aprecierea preţurilor la mai toate bunurile, precum proprietăţi imobiliare pe care le deţin. În această fază majoritatea investitorilor cred că aprecierile vor continua la infinit şi că o nouă paradigmă economică îşi face apariţia.

Bursa românească a trecut printr-o astfel de fază în perioada 2004 - 2007, când piaţa a adus investitorilor randamente şi de 100% pe parcursul unui singur an.

Ultima fază a unui ciclu bursier este cea a unui crah, respectiv o scădere accelerată a cotaţiilor bursiere.

La început investitorii de rând sunt sceptici că scăderile vor continua şi corecţiile pozitive ulterioare le dau speranţe că situaţia revine la „normal“, pentru ca scăderile să se generalizeze şi să intervină frica şi panica; tot mai mulţi investitori vând în disperare făcând loc investitorilor profesionişti „smart money“, moment în care ciclul bursier se reia. Perioada dintre iulie 2007 şi februarie 2009 este un exemplu clasic al acestei faze, indicii bursieri consemnând în anumite şedinţe scăderi de până la 15% pe zi, care au determinat conducerea bursei să ia măsuri mergând până la suspendarea tranzacţiilor în anumite perioade.

Dacă pe bursa din România oamenii de rând întârzie pentru moment să-şi facă apariţia, apetitul de risc pentru acţiuni fiind scăzut, situaţia stă cu totul altfel pe bursele mai dezvoltate, precum cea din SUA, care anul trecut a revenit la noi maxime istorice şi continuă să bată record după record.

Brokerii de pe piaţa americană spun că actuala perioadă se simte ca fiind una de „acceptare“ a faptului că bursa din SUA este în creştere (o piaţă de tip bull) şi că sentimentul general la nivelul investitorilor este între entuziasm şi lăcomie, adică un stadiu mai avansat al celei de-a treia faze a ciclului bursier, cea de manie.

Rămâne de văzut în ce măsură această discrepanţă faţă de piaţa americană va influenţa evoluţia bursei din România.

Aceasta nu este o recomandare de investiţie.
 

Adrian Cojocar este redactor pieţe de capital la ZF

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.03.2014