Bursa romaneasca, in top 10 cele mai promitatoare piete de frontiera

Bloomberg a realizat recent o analiza in randul burselor de frontiera din punct de vedere al atractivitatii si perspectivelor investitionale, iar bursa de la Bucuresti s-a clasat pe locul 10 in acest top, cu un scor total de 60,3 puncte.
Clasamentul a avut la baza un numar de 19 indicatori care masoara climatul investitional. Bloomberg a facut publice datele cu privire la patru dintre acesti indicatori, respectiv prognozele de crestere economica pentru urmatorii doi ani, cat de subevaluate sunt bursele la nivel de indici de referinta ai pietei exprimat prin indicatorul P/B (capitalizare bursiera/valoare contabila), cum este perceput riscul de tara - masurat prin spread-ul CDS pentru titluri de stat cu scadenta la doi ani si modul cum este perceput climatul de afaceri in respectiva tara conform clasamentului intocmit de Banca Mondiala, Ease of Doing Business 2015, conform tabelului de mai jos.

  Pentru fiecare dintre cei 19 indicatori analizati Bloomberg a acordat fiecarei burse un numar de puncte in functie de locul ocupat. Indicatorii economici au primit o pondere de 40% in punctajul final, printre acestia mai numarandu-se nivelul de inflatie prognozat pentru perioada 2015-2016, gradul de indatorare publica raportat la PIB-ul tarii, investitoriile straine raportate la PIB-ul tarii, balanta de cont curent raportata la PIB, rata de participare a fortei de munca, rezervele valutare raportate la PIB si scorul obtinut pentru infrastructura conform clasamentului World Economic Forum.
Indicatorii financiari au primit tot o pondere de 40% in punctajul final si au inclus pe langa indicatorul P/B la nivel de indice al bursei, lichiditatea companiilor din indicele de referinta din ultimii trei ani, volatilitatea cursului de schimb pe trei ani si pozitia in clasamentul la nivel de sistem bancar al Economist Intelligence Unit. Indicatorii care masoara riscul politic si social au contat cu 20% din nota finala si au inclus indicele de perceptie al coruptiei realizat de Transparency International, scorul realizat in clasamentul EIU pentru riscul politic si nivelul de analfabetism in randul populatiei adulta. Scorul final a luat valori intre 0 si 100.
Pentru a determina daca o bursa este de frontiera s-au luat in calcul criteriile avute in vedere de compania americana Morgan Stanley Capital International (MSCI), specializata in furnizarea de indici bursieri. In urma analizei a rezultat ca bursa din Arabia Saudita este cea mai promitatoare din randul pietelor de frontiera, urmata de bursa din Estonia, Slovacia si Lituania. Un scor mai ridicat decat Romania au mai obtinut si alte doua burse europene, respectiv cea din Slovenia si bursa din Bulgaria, care s-au clasat pe locurile 6 si 7 in acest top.
Cu un indicator P/B de 1 al companiilor incluse in indicele de referinta, BET, bursa din Romania este una dintre cele mai ieftine burse de frontiera din lume, plasandu-se pe locurile 8-10 la egalitate cu Slovacia si Slovenia. Economia Romaniei este estimata sa creasca cu o rata medie de 3% in 2015 si 2016, a 9-a cea mai ridicata in randul pietelor de frontiera si a doua din Europa, dupa Lituania. Nigeria si Vietnam stau cel mai bine la acest capitol, cu rate de crestere economica estimate de peste 6% fiecare.
Romania sta bine si la capitolul risc de tara in randul pietelor de frontiera, respectiv locul 6 in functie de spread-ul instrumentelor CDS pentru titlurile de stat pe doi ani. Slovacia si Arabia Saudita au cel mai mic spread al CDS-urilor si sunt percepute ca cel mai putin riscante din punct de vedere al riscului de tara, fara o diferenta notabila fata de cel inregistrat de Romania.
Romania are un climat de afaceri care o claseaza pe locul 48 in lume si pe locul 6 in randul pietelor de frontiera analizate de Bloomberg.

Acest material a fost publicat pe site-ul www.ifond.ro la sectiunea Editoriale in data de 23 februarie.

Despre averea personala si metode care conduc la cresterea averii

Averea personala reprezinta valoarea bunurilor si sumelor de bani pe care le detineti la un moment dat dupa ce scadeti datoriile si alte obligatii pe care le aveti.
De exemplu o persoana care detine un apartament in valoare de 65.000 euro, echivalentul a 5.000 de euro in conturi bancare si un imprumut ipotecar de 40.000 euro are o avere personala de 30.000 euro (65.000 + 5.000 – 40.000).
Averea personala poate sa fie si negativa in cazul in care aveti multe imprumuturi si putine bunuri si active a caror valoare nu acopera datoriile.
De exemplu, o persoana care detine active de 3.000.000.000 euro dar are datorii de 4.000.000.000 euro se afla intr-o situatie financiara mai precara decat cea din exemplul anterior pentru ca daca si-ar utiliza activele de 3 miliarde de euro pentru a stinge o parte din datorii tot ar ramane cu datorii nete de un miliard de euro.
Dupa cum se poate observa nu este de ajuns ca o persoana sa detina bunuri de valoare mare pentru a se considera bogata, imprumuturile jucand un rol foarte important in aceasta ecuatie.
Pentru a calcula averea personala in primul rand trebuie sa faceti o lista cu toate bunurile si activele pe care le detineti si le puteti valorifica precum:

• bani cash in lei si valuta;
• sumele din conturile bancare, conturi de economii, depozite la termen;
• obligatiuni, titluri de stat si certificate de trezorerie;
• sumele de bani detinute in fonduri mutuale, fonduri de pensii si de asigurari;
• actiuni incluzand pachete de actiuni minoritare si participatii de control in una sau mai multe companii;
• bunuri imobiliare – case, apartamente, terenuri indiferent de destinatia acestora;
• bunuri personale cum ar fi bijuterii si metale pretioase, colectii de arta, timbre si monede de colectie;
• mobila si alte bunuri vandabile;
• automobile, ambarcatiuni si aparate de zbor proprii;
• bani pe care i-ati dat cu imprumut si aveti certitudinea ca vor fi recuperati;

Din acestea trebuie scazute urmatoarele:

• credite bancare de orice fel;
• bani luati cu imprumut de la diverse persoane si firme;

Acum ca am calculat averea persoanala trebuie sa vedem si ce semnificatie are aceasta. Averea personala este importanta in principal pentru ca poate sa aduca o sursa de venit suplimentara fata de veniturile regulate, cum ar fi salariul propriu, cu un efort minim sau chiar fara efort, de unde si expresia “a lasa banii sa lucreze pentru tine”.
Valoarea bunurilor care compun averea personala cel mai adesea creste in timp si genereaza un venit aditional. De exemplu pretul imobilelor si a terenurilor tinde sa se aprecieze in timp, iar activele financiare cum ar fi fondurile mutuale sau actiunile de asemenea tind sa-si majoreze valoarea pe masura ce timpul trece.
Automobilele si alte active a caror valoare se deterioreaza rapid este bine sa nu fie luate in calculul averii daca este folosita cu scopul de a evalua veniturile pe care le poate genera in timp.
Sa luam exemplul anterior unde am calculat o avere de 30.000 de euro. Daca presupunem ca aceasta avere poate creste la o rata medie de 4% pe an atunci averea personala poate sa acopere cheltuieli de circa 1.200 de euro anual sau 100 de euro lunar fara ca respectiva persoana sa faca mai nimic.
In schimb, persoana din exemplul al doilea cu datorii mai mari decat valoarea bunurilor proprii nu numai ca nu va obtine un venit suplimentar dar va trebui sa scoata constant bani din buzunar pentru a-si plati datoriile.In schimb, persoana din exemplul al doilea cu datorii mai mari decat valoarea bunurilor proprii nu numai ca nu va obtine un venit suplimentar dar va trebui sa scoata constant bani din buzunar pentru a-si plati datoriile.
Averea personala este si o masura de a asigura un trai decent la batranete in vederea pensionarii, in cazul in care pensia este prea mica pentru a realiza acest lucru, asa cum este cazul de obicei in Romania. Vei dori ca in timp sa acumulezi o anumita avere pentru ca aceasta sa-ti poata acoperi cheltuielile la batranete sau, de ce nu, pentru o pensionare mai timpurie.
Uneori nu este atat de importanta valoarea averii persoanele cat modul cum aceasta este gestionata astfel incat sa genereze in timp un castig cat mai ridicat. Spre exemplu daca averea este concentrata in depozite bancare, iar dobanzile sunt mici si nu acopera nivelul inflatiei viitorul financiar poate fi pus in pericol.
Pe termen lung cele mai ridicate randamente sunt obtinute in principal din investitii in diverse firme si afaceri profitabile si cu potential de crestere din postura de actionar semnificativ (proprietar) sau minoritar (investitii pe bursa), plasamente in fonduri de investitii si intr-o masura mai mica de active imobiliare – apartamente, case si terenuri in masura in care acestea sunt administrate eficient –adica sunt intretinute si inchiriate/date in renta cu scopul de a aduce venituri periodice.
Cand vine vorba de averea personala trebuie sa aveti in vedere ce procent din active au scopul de a conserva valoarea (cash, economii, depozite etc) si ce pondere din active aduc un anumit randament in vederea cresterii valorii averii in timp. Intr-un material viitor voi vorbi despre metodele pe care le avem la dispozitie pentru a creste averea personala.

Metode care conduc la cresterea averii personale

De la bun inceput trebuie spus ca nu exista nicio metoda consacrata de imbogatire rapida, insa urmand anumiti pasi in timp averea personala poate creste considerabil.
Averea personala poate fi crescuta prin urmatoarele metode:

• 1) economisind mai mult
• 2) investind mai eficient
• 3) cheltuind mai putin
• 4) realizand venituri regulate mai mari
• 5) prin reducerea datoriilor

Sa le luam pe rand.

1) Economisirea este una dintre cele mai subestimate metode de a creste averea personala si este eficienta mai ales in primii ani, cand capitalul acumulat este mic comparativ cu veniturile periodice (de exemplu salariul).
2) Pe masura ce banii se strang si acumularea de capital capata proportii un rol din ce in ce mai important joaca modul cum aceste capitaluri sunt investite in asa fel incat pe termen lung sa aduca randamente/castiguri cat mai ridicate.
Plasamentele conservatoare presupun un risc mai mic dar nu contribuie decat intr-o mica masura la cresterea averii, pe cand investitiile in active de capital cu risc mai ridicat aduc pe termen lung un castig superior, riscul si castigul fiind proportionale.
3) Prin taierea unor cheltuieli care nu sunt strict necesare se poate economisi o suma mai mare de bani care in timp poate sa aduca un aport important la acumularea de capital si cresterea averii.
4) Obtinerea unui salariu mai mare sau a unor castiguri mai ridicate dintr-o afacere proprie contribuie de asemenea la acumularea de capital, mai ales daca cheltuielile periodice sunt tinute sub control.
Cei mai multi oameni isi canalizeaza eforturile in aceasta directie pentru ca prin cresterea veniturilor periodice isi pot permite sa cheltuiasca mai multi bani fara sa le afecteze planul de economii sau de investitii.
5) Pentru ca datoriile presupun plata unei dobanzi, adica costuri suplimentare, de obicei este o idee buna ca inainte de a incepe sa acumulezi capital sa reduci la minim datoriile personale.
In anumite conditii si limite, indatorarea poate sa fie benefica acumularii de capital daca banii sunt imprumutati la un cost mic si sunt utilizati exclusiv pentru obtinerea unor castiguri superioare in conditii de riscuri controlate.

Aceste materiale au fost publicate pe site-ul www.ifond.ro la sectiunea Editoriale in data de 6 februarie

De cat timp este nevoie pentru ca bursa sa recupereze o scadere?

In ultimele luni bursa de la Bucuresti a avut o tendinta preponderent descendenta, dupa ce a atins un maxim local pe data de 30 septembrie principalul indice al pietei, BET, a pierdut 10,5% din valoare pana la data de 17 decembrie.

Chiar daca de atunci indicele BET a avut o revenire importanta, castigand 7,5%, multi investitori se intreaba daca scaderile s-au terminat si cat timp ar putea trece pana cand piata va recupera aceste scaderi si sa revina pe o tendinta de crestere.

In acest material voi incerca sa raspund la cea de-a doua intrebare, respectiv care este cu aproximatie perioada necesara pentru ca dupa o anumita corectie indicele bursei de la Bucuresti sa recupereze corectia si sa atinga noi maxime.

Pentru acest lucru am analizat perioadele de scadere ale bursei din anul 2000 si pana in prezent precum si timpul necesar pentru ca indicele BET sa recupereze o scadere de o anumita magnitudine/severitate. Rezultatele sunt prezentate in tabelul de mai jos.

Dupa cum era de asteptat, durata de timp necesara pentru ca bursa sa recupereze o scadere este direct proportional cu magnitudinea corectiei.

Astfel, istoria arata ca o corectie de pana la 10% de obicei este recuperata intr-un interval mediu de circa o luna si jumatate (24 – 38 zile de tranzactionare), in timp ce in cazul unei corectii a indicelui BET de circa 12% - 20% este nevoie in medie de aproximativ trei luni si o saptamana, respectiv 51 – 145 zile de tranzactionare.

In cazul corectiilor de amploare, de peste 30%, timpul necesar pentru recuperarea scaderii creste substantial. De exemplu scaderile de circa 30% suferite de  indicele BET in anii 2010 si 2011 au fost recuperate in decurs de un an si jumatate.

In acelasi timp este de remarcat faptul ca scaderea bursei de la Bucuresti cu 81% in perioada 2007-2009 si care conform calculelor statistice are o probabilitate de aparitie mai mica de o data la 50 de ani, nu a fost recuperata in intregime nici pana in prezent. De la minimele atinse in februarie 2009 au trecut pana in prezent peste 1480 de zile de tranzactionare, adica aproape sase ani, timp in care scaderea a fost recuperata in proportie de circa 60%.

O alta concluzie care se poate trage din istoria corectiilor atat de pe bursa locala cat si de pe pietele externe este faptul ca timpul necesar pentru recuperarea unei scaderi este de obicei considerabil mai lung decat cel in care are loc corectia.

Astfel, de regula corectiile survin mai rapid decat cresterile si au tendinta sa ii ia prin surprindere pe investitori, motiv pentru care multi nu au timp sa reactioneze.

In randul celor 15 perioade de corectie analizate in acest material durata medie (calculata ca mediana) a unei corectii a fost de 45 de zile de tranzactionare, in timp ce pentru recuperarea acestor corectii a fost nevoie in medie de o perioada de aproximativ 70 de zile de tranzactionare.

Din esantionul de 15 corectii, numai in trei cazuri revenirile au fost mai scurte decat durata de timp in care s-a produs corectia, marcate in tabelul de mai sus cu galben.

Doua dintre aceste recuperari rapide s-au produs recent, respectiv in anii 2013 si 2014 cand bursa s-a corectat cu 9,3% si respectiv 7%.

Acest fenomen al recuperarilor mai accelerate decat corectiile a fost remarcat recent de specialisti si pe bursa din SUA.

O posibila explicatie pentru acest fenomen ar putea fi faptul ca bursele sunt intr-o perioada de ascensiune presarata cu scaderi modice (piata de tip “bull”), iar investitorii percep orice corectii ca oportunitati de achizitii si intra rapid la cumparare dupa o perioada in care cotatiile actiunilor s-au depreciat.

Daca in mod normal investitorii au probleme mai mari in a evita corectiile pentru ca in general sunt de mai scurta durata decat recuperarile, de aceasta data revenirile foarte rapide ale bursei din ultimii doi ani i-au pus in dificultate in special pe investitorii care vor sa reintre in piata dupa o corectie.

In concluzie, in scenariul in care corectiile recente de pe bursa locala s-au incheiat, iar scaderea indicelui BET s-a oprit la 10,5%, datele din trecut arata ca aceasta ar putea fi recuperata in decurs de o luna si jumatate.

Pe de alta parte daca corectiile vor continua si piata va atinge noi minime locale ar putea sa treaca o perioada considerabil mai lunga pana cand piata ar putea sa depaseasca maximele atinse la finalul lunii septembrie din 2014.

In trecut scaderi de magnitudine mai mare au avut la baza un eveniment negativ pronuntat, punctul comun al acestor evenimente fiind faptul ca sunt de natura sa cauzeze o schimbare in comportamentul de consum, economisire si investitii al populatiei si companiilor, cum ar fi criza subprime din SUA in anul 2007, taierea salariilor bugetarilor si majorarea TVA in 2010, recesiunea din Europa, criza datoriilor suverane si intrarea in incapacitate de plata a Greciei in 2011 si 2012.

Acest material a fost publicat pe site-ul www.ifond.ro la sectiunea Editoriale in data de 19 ianuarie.